Educatie Nonformala

Acest tip de educaţie conţine majoritatea influenţelor educative, care au loc înafara clasei, acestea sunt activităţi extradidactice sau prin activităţi opţionale sau facultative. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ. Acţiunile educative, care sunt plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile, şi vin în întîmpinarea diferitor interese, particular pentru fiecare persoană.

Educaţia nonformală, îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei. O caracteristică nou apărută la acest tip de educaţie, este rolul de mijlocitor pentru cei care nu au acces la educaţia formală, şi anume cei: saraci, retraşi, emotivi sau care pur şi simplu işi doresc altceva. Principiile educaţiei nonformale sunt următoarele:

- protejarea persoanelor, ce doresc o creştere în comerţ, agricultură, industrie, etc;

- susţinerea populaţiei pentru utilizarea mai raţională a resurselor naturale şi personale;

- creşterea profesională sau schimbarea activităţii profesionale;

- educaţia pentru sănătate şi raţionalizarea timpului liber;

-dezvoltarea personală şi profesională;

Toate aceste principii, pot constitui o cultură minoră, în cazul în care educaţia nonformală nu este în corelaţie cu educaţia formală, şi nu se bazează pe aceasta din urmă. Evaluarea educaţiei nonformale este observată prin diferite activităţi ca: cercuri specializate, olimpiade şcolare, concursuri, care sunt întemeiate de instituţiile şcolare, organizaţii ale tineretului, organizaţii părinteşti, etc.

Aceste activităţi, la fel ca şi la educaţia formală, sunt coordonate de pedagogi de specialitate, dar care în aceste situaţii, au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori.

Tot în cadrul educaţiei nonformale, sunt incluse şi emisiunile radio şi televiziune, care sunt create anume pentru elevi şi au un nivel ridicat al cunoştinţelor. Acelaşi tip de educaţie îl au şi ziarele şi revistele şcolare, la care participă foarte mult elevii, dar oricum sunt coordonaţi de pedagogi.

Educaţia nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin aspectul conţinutului şi formele de realizare.

Educaţia nonformală este caracterizată prin:

- răspunderea concretă la cerinţele fixate

- mijloace diferite de învăţare: CD-uri autoeducationale, training, webinar, cărţi de specialitate

- permite momente de abstractizare, prin extragerea de cunoştinţe din viaţa practică

- scoate din educaţie, funcţia de predare, lăsînd loc funcţiei de învăţare.